“La noi romanii, mai intai se aud cantecele si apoi rasare soarele”, afirma Nicolae Iorga, referindu-se la dragostea romanului pentru cantec.

Sunt si eu o slujitoare a acestei arte, care-si are radacinile adanc infipte in sufletul taranului roman. De cand ma stiu am cantat, mai intai celor dragi din familia mea, care m-au indrumat si m-au ajutat pas cu pas, apoi tuturor.

Am aparut si eu in lumea aceasta intr-o frumoasa zi de primavara 3 aprilie 1971, la trei ani dupa fratele meu Ovidiu. Cel mai frumos oras al Romaniei si  cel mai drag mie este Sibiul, locul nasterii mele si leaganul copilariei atat de fericita si lipsita de griji, ocrotita de parinti.

Incepand cu anul 1978, odata cu intrarea mea la scoala de muzica unde am studiat vioara si pianul tehnic, am simtit o atractie puternica fata de muzica populara, infiltrata in sufletul meu, in serile de vara cand imi petreceam vacantele in satul Retis, satul bunicilor mei, asezat aproape de izvorul Hartibaciului . Ma simteam atat de importanta, in timpul scolii (copil fiind), in postura de solista a corului si-n centrul tuturor auditiilor si spectacolelor muzicale pe care le aveam cu scoala. Aproape in aceeasi perioada, fratele meu Ovidiu, a studiat la scoala de muzica clarinetul, pianul tehnic, fagotul si mai tarziu saxofonul, perfectionandu-se de-a lungul anilor, facand o adevarata pasiune pentru muzica, fapt care a avut o influenta mare asupra vietii mele muzicale, deoarece am pornit amandoi pe acelasi drum, cantand impreuna.

Opt ani au trecut ca un vis si iata-ma eleva la liceu, in care am continuat pe aceeasi linie luandu-mi in serios pasiunea fiind solista de muzica populara  reprezentativa a liceului. Deja eram pasionata de tot ce se numeste creatie populara si eram sigura ca destinul meu va fi legat de muzica si  pe viitor. Facultatea de sociologie-etnologie a fost o alegere fireasca, datorita chemarii mele sufletesti pentru folclorul romanesc.

Inainte de facultate, in timpul facultatii si dupa terminarea ei, am reusit sa imprim zece albume cu melodii, ajutata fiind de niste oameni minunati cu care am colaborat de-a lungul vietii mele. Multumesc pe aceasta cale orchestrei “Maria Tanase”, alaturi de dirijor  Nicu Cretu,  orchestrei din Cluj, condusa de dirijor Ovidiu Bartes si orchestrei din Arad, condusa de Florin Ionas, care si-a pus amprenta asupra mea si m-a urcat pe o noua treapta muzicala in anul 2009, cu cele doua melodii compuse de el, care au ajuns  hituri.

N-o sa uit niciodata cu cat drag si pricepere am fost ajutata in scoala de muzica de d-nul profesor de vioara Nicolae Tipurita si la canto de d-na profesoara Margareta Berzovan.

Un rol important in destinul meu muzical l-au avut d-na Florentina Satmari si d-nul Gheorghe Palcu, carora le multumesc din suflet. Ei au fost cei care au facut posibila aparitia mea in Televiziunea Romana, inca din anul 1995.

Soarta spun eu ca m-a binecuvantat, dandu-mi in viata alaturi de mine oameni minunati, in primul rand parintii mei, care m-au crescut cu mare dragoste si mi-au oferit tot ceea ce mi-am dorit, fratele meu Ovidiu  care m-a ocrotit de mica si alaturi de el am simtit intotdeauna un sprijin si din punct de vedere muzical, dar si la orice moment de rascruce in viata.

In anul 1991, am cunoscut un om minunat (Nicusor Stingu), cu care mi-am unit destinul si care din umbra vad ca vegheaza asupra vietii mele, pentru ca zilele sa-mi fie frumoase. In anul 1992, se naste Alex, copilasul care mi-a umplut existenta de bucurie, mi-a luminat viata si m-a facut sa ma simt implinita din toate punctele de vedere.

Tuturor celor care fac parte din viata mea, le multumesc.

Privind in urma, sunt multumita de ceea ce am realizat, insa nu deplin. Vreau sa muncesc mai mult in plan muzical, sa aduc o bucurie in suflet, celor care ma asculta.

 

“Muzica este soapta divina, ce ne vindeca sufletul obosit de taceri”.(Andreea Trifu)